libertatea din colivie

cu zâmbetul larg îmi aruncă
în colbul zilei
câteva fărâme de zare
grăunțe negre și tari sumbre
în creier îmi înfige sulițe
gânduri alunecoase
cu coapsele negre
și răsuflarea puturoasă
vorbește de miere lingându-se pe mâini
de idealuri nobile dar întinate
de ploi mănoase din cer secetos
de belșug din nimic
și nimic din belșug
se rotește în jurul meu
și mă amețește
mă asmute împotriva mea
măi dragă zice eu cred
că libertatea trebuie să aibă
carte de identitate un nume să știi
unde locuiește ce face nimeni nu
umblă așa de capul lui vezi bine
la ce duc aparențele
hai nu te teme democrație poate
să fie și într-un regim
totalitar dar cu
un despot luminat da moșule
răspund eu total
năucit bine zice
ai o înaltă conștiință civică
spirit de mobilizare ești
un sprijin de nădejde
bla bla bla
marș să faci curățenie mai zice
și eu râd
cum să aibă libertatea
carte de identitate
când ea trebuie să fie
pretutindeni și nicăieri
nu poate fi controlată
e un duh care acoperă orizontul
și luminează ca soarele
cum poate să fie democrație
într-un regim totalitar
când ți se pune pumnul în gură
iar limba de lemn linge cerul
lăsând în urma umbre
care fărâmă lumina
o despică în două
apoi fiecare jumătate în două
în nouă și vouă
de se străvede doar întunericul
dintâi
urlu din toți rărunchii mei
și ai neamului meu la un loc
și mă podidesc lacrimile
și cerul stă să cadă peste mine
și nici nu ar fi de mirare să cadă
negru și aproape cum e
ca un tavan găunos
ca o noapte asiatică
ar fi și dreptul lui
s-a săturat să se tot sprijine
pe aceeași umeri căzuți
cu același soare de staniol
traseist după scheme anume
hei zice ăla
cu zâmbetul larg și-mi aruncă
în colbul zilei
câteva fărâme de zare
grăunțe negre și tari sumbre
și-n creier îmi înfige suliți
gânduri alunecoase
cu nelipsitele coapse negre
și răsuflarea puturoasă
și îmi înnoadă aripile de zăbrele
nevăzute
și se învârtește în jurul meu
și îmi pironește zborul
în cuie nevăzute
hei se laudă el
eu sunt vulturul pleșuv hă hă hă
artizanul idealurilor nobile
neîntinate
al consensului național hă hă hă
eu zbor cel mai frumos
și cel mai amplu
și vreau să-ți iau inima
s-o răsădesc eu aici
în întuneric și tăcere
Între zidurile acestea nevăzute
nici o inimă nu-i mai potrivită
ca a ta
te-am studiat eu bine hă hă hă
ea poate să-mi desăvârșească zborul
rezistă până unde vreau eu
să ajung hă hă hă
zice
și-și face loc în mine
și eu urIu din toți rărunchii mei
și ai neamului meu la un loc
și râd
și cerul se prăbușește peste mine
poți tu să desparți lumina
de întuneric
să creezi ce altul a creat
să fii egalul lui dumnezeu
nu răspunde nimic
și intră în trupul meu
și sudează zăbrele
și țese colivia împrejurul
inimii mele
și apoi se rotește în jurul meu
și țese colivia
și împrejur