Ponosit ca un fluture ud
mă uit cum se înalță plopul spre cer
împarte dreptate are frunze de aur
plopule zic frumos foșnești
în obscura îmbrățișare a crengilor noastre
(dacă ne despart ne ofilim și murim)

dar până trece tornada
e bine să ne ascundem în hainele noastre pline de clopote
pe când scapără ceva ca o gresie caldă
și soarele se diluează printre norii de pâslă


(din volumul Schimbarea lucrurilor)