e ciudat
camera asta poartă în umbre imaginea ei
pereții se ascund unul de celălalt
fac schimb de întuneric

ar trebui să îți fie frică îmi spun
îmi deschid ochii larg ca o pisică
în noaptea asta dorul nu mai doare

un om mort nu îți poate face nimic
un om mort nu mai face nimic nu zâmbește
are pământ în pori pământ în chip

uneori mă gândesc la tine
știu că te-ai dus acolo în tăcere
cu inima ca o stea căzătoare
dar mămăiță
ai închis odată cu privirea
un țipăt din tine pe care nimeni
nu a mai apucat să îl audă.