catarge crucifică cerul tulburat de pești
între coapsele caselor plutitoare
soarele se scufundă
cu tălpi de rață sălbatică
până în camerele lichide
unde viața pare lină
sufletele înmuiate și
nepăsător de albastre

punțile ar fi trebuit puse la uscat
cu oameni cu
toate sentimentele ca niște
tricouri marinărești

nu mă încumet să aprind vreo lumină
în cimitirul de ape
liniștea face valuri valuri

balenă nimerită de sute de harpoane
pământul înoată
în timp ce gândurile se lovesc
de uși
de hublouri

(22 iunie 2011)