M-am nascut adesea,
dupa ce Dumnezeu m-a daruit parintilor mei.
Ei au fost bucurosi tot timpul,
eu am fost trista la inceput
pentru ca ma voiam o floare sau un fluture
si ma priveam in oglinda cocon.
As fi vrut sa fiu o floare de magnolie
si sa renasc in fiecare an in alta si alta gradina,
descoperind oameni noi in clipele lor de sinceritate.
Cand mi-ai atins sufletul cu privirea sufletului tau,
m-am nascut, fara sa vad, larva -
strivita apoi in palma ta, cat sa nu ma mai simt -
desi mi-as fi dorit sa fiu un fluture multicolor
care sa-ti insoteasca pasii printre magnolii,
in fiecare preumblare a ta prin gradina vietii.
Nu m-am mai privit decat in oglinda ochilor tai
si am crezut ca m-am nascut ce-mi doream sa fiu…
Inconstient mimam cu convingere fericirea,
pana-n cea mai ascunsa cuta a sufletului,
prea indragostita sa ma mai aflu dincolo de tine.
Cand ochii tai n-au mai privit marea,
m-am vazut oglindita in propria-mi privire
si am asteptat sa strangi palma, ca sa ma nasc din nou.
Sunt pedepsita pentru prea multe vise...
sunt pedepsita pentru ca n-am stiut sa ma nasc Eu:
am ramas strivita in pumnul tau…
nu reusesc sa-mi recapat respiratia.
Privesc in urma mea fara regrete:
am trait fiecare stare ca pe-o minune,
sunt pregatita, Doamne, spun, pentru ultima stare…
Atat de pregatita incat nu ma mai vreau nascuta
nici floare de magnolie, nici future multicolor.
Lasa-ma, Doamne, sa ma nasc iar,
caci acum stiu sa devin tot ce imi doresc
si atatea vise fara ragaz am avut,
incat tot ce-mi doresc este sa fiu doar Eu!