Cand viata mi se pare o povara,
imi agat degetele obtuze
de propriul trup
si urc,
si urc,
si carpesc sacul de rafie
ce ma-nconjoara
si urc,
si urc,
si-mi smulg inima din piept
doar ca s-o pun la loc
si-mi beau propria otrava
si-mi rumeg neuronii dilatati.

Cand viata mi se pare o povara,
gust din germenul iubirii,
ma scutur de praf
si merg mai departe