Citind în aștri am văzut Minunea
Ce pe de-a-ntreg n-o pot rosti defel. E
Ce nu ghicești în zațul de cafele
E Totul și Nimic - Înțelepciunea.

Doar o clipită am zărit acele
Prea sfinte falduri îmbrăcînd genunea
Și am știut: pe-acolo era Lunea
Cînd Dumnezeu punea Cuvînt în stele.

Murind apoi trimis-au mărturie...
Dar pentru cei mai mulți e totu-n van
Grăbind avea ce pune-n farfurie,

Deasupra capetelor un tavan.
Și după vară-i toamnă plumburie
Și după unul vine un alt an.