a venit blestemăția de sărăcie cu traista ei fuchsia, doldora cu firimituri proaspete
mi-a întărâtat păsărelele
prin care treceau furtunile-cuțit sfărâmicios în carnea ca săpunul-
treceau mai departe fără să-mi scuture ascunzișul.
Acum și-au întors boturile încoace,
nu mai văd nimic de după transpirațiile reci,
Cum alții fumegă de după movilele de ambalaje,
Eu stau și aștept să scoată la iveală
biscuiții pe care i-am mâncat peste săturate
Pe care nu i-am dat săracului, săracei băbuțe săracei care-și înnoadă broboada
Și-o face legău în jurul gâtului meu
Tăcută, psihotropă judecată
Tăcută
Cuminte ca o fată în poalele căreia susură apa cea mai curată
Frica ne scutură dinții și dinții înțelegerea pe care n-am avut-o,
Pe care n-o vom avea
Dumnezeu face transfuzii cu cola, noi căscăm ochii, vedem ce habsburgul n-ar fi putut vedea
Noi căscăm și căscăm, ne facem gura floare.
Roșie floarea neagră a trupului din care explodează mâinile pe taste
Un fel de pietre turbate în albii lățite pe vreme de secetă
Un fel de strigăt o doamne, s-au umplut rafturile
Cu cărți la zece lei
Cu autocolante și obiecte cochete din plastic
Cu o substanță care arde talia de viespe a cefei
Și arde și arde ce-a mai rămas și tot mai arde
Și nici urmă de distrugere țâșniri de artificii gâdilitoare
Gânditoarea urmă a faptelor s-a spălat pe cap cu sărăcia
Și sărăcia ca o mână pe alta
Să ne dăm mâinile să ne măsurăm cu centimetrul o croitorie pentru toți ar fi îndeajuns
Dacă nu ținem seama de capete.