...Și somnul meu, de undeva,
Dormit așa cu fața-n sus,
Pe la vreo patru și ceva
Înc-o dilemă mi-a adus:

Prin Rai umblam ca pieton,
Oh, ce priveliști și cât soare !
Îngeri cântau divinul ton,
În jur doar flori și ce răcoare !

Apoi la Iad am coborât,
Vai, ce contrast în peisaj !
Ce arșiță și ce urât,
Dar Doamne, Doamne, ce-anturaj !
T.D.