gândul serii
rănește insular
cel dintâi răsărit


cu trena ei lungă
povestea trece
prin celebra luncă a calului cu corn de lună


plimbându-și arătătorul dreptei
pe buza paharului
răsar și apun cuvinte
înveșmântate în înțelesuri noi


pescărușii au învățat să zboare
acum învață să cânte între necuvântătoare


martorii sosirii mele la marginea Infinitului
știu să ude pietrele
până când acestea fac rădăcini


niciodată și întotdeauna s-au întâlnit pentru că așa le-a fost hărăzit
să nu aibă început și nici sfârșit



poveștile-și caută plaja
pe care să-și zidească împreună casa
coaja chipului
oprită pe frunza din sămânța arhetipului


incălecând cuvântul
babordul și tribordul
ies împreună
cu o singură vâslă
și-o pânză


e tare bine când inchisul și deschisul găsesc




Constanța, 12 julie, 2011