Mângâie-ți obrajii-n șoaptă și șoptește-ți vise negre,
Luminează-ți nemurirea printre zeci de clipe grele,
Scoate-ți sufletul și suflă-l prin pereți mucegăiți,
Rupe-ți lacrimile-n două și învață-te să minți.

Aruncă-te în tăcere, smulge-ți ochii în cădere,
Strânge-ți viitoru-n brațe și azvârle-l între stele,
Tăie cratimile-n două, redefineste cuvinte
Și străpunge cu privirea orice-aducere aminte.

Desenează-ți chip de înger, fă-ți aripi și-apoi încearcă
Să recalculezi distanța până la lumea cealaltă,
Calcă sticla în picioare, simte ciobul cel mai mare,
Ia-l în palme, suflă-l tare și transformă-l în licoare.

Apoi bea-o vezi de-ți face zâmbetul să pară altul,
Ia o pensulă, pictează cu ea piese de teatru,
Desenează-te-n tablouri și-n oglinzi dezaburite,
Caută-te în tăcere printre umbre dezgolite.