Mă luai, luai,
mă luai, luai,
sară-n dimineață
cu stele de ceață.

Și plânsei, plânsei
dacă mă dusei
să m-ascund în crângu
unde lupii plângu.

Ei când auziră
minteni se porniră
peste drumul lunii
s-aprindă tăciunii.

Rău' să-l alunge
și să mi-l înjuge,
să mi-l ostoiască
oile să-mi pască.

Și miel se născu
cu lupii păscu,
până-n dimineață
cu soarele-n față.

Și-mi aflai, aflai
pe-o gură de rai
frate lup cu mielu
în câmpu din ceru.