Strugurii se ofileau timpuriu
pe coroana ta de ramuri.
Erai Tânărul.
Și vedeam
peste nori,
zâmbetul tău de jad.
Veșmântul tău alb
se cutremura
de sufletul zeilor,
și mi-ai cântat
din fluier
o doină.
Se lăsa o noapte
de vise învinse
peste pământ.