De cînd mă aflu pe pămînt,
M-am tot căznit să iau avînt,
Învățînd să pot străbate,
Drum întreg,nu jumătate.

Dar sentimente mai adînci,
Am deținut pentru bunici,
Crezîndu-i stăpînii lumii,
Ași prin tainele minunii.

ÃŽn vise trec prin casa lor,
Intru-n firidă la cuptor,
Mă ascund de ochi,răceală,
Amator de dădăceală.

Ei mi-au insuflat repere,
Mi-au răsădit încredere,
Mi-au fost făclii pe drumul drept,
La adevăr m-au pus adept.

M-au deprins să simt rușinea,
Să-mi dezvolt compasiunea.
Rămînînd și-n neființă,
Să le port recunoștință.