lumea a aruncat
sămânța într-o stâncă
deasupra căreia
a îngrămădit nebunește
tot veninul
transformat printr-o artă naivă
în intenții bune
și întrebări grave

dându-și seama târziu
că frica i-a crescut
a încercat să omoare
ceea ce deja îngropase

soarele era sus
iar sămânța devenise fructul
pe care prea mulți oameni
îl gustaseră