Nu poți dicta când să răsară Moartea
Ea pe ne veste-n omul hâd veni-va
Se va clădi din bob de grâu coliva
Și apa ortului îi ține partea.

Călăuzit spre barca blânda fi-va
Așa cum veșnic ne arată Cartea
Luntrașul v-arăta abilitatea
De-a nu cunoaște lotca lui deriva.

Îl va lăsa pe țărmuri celelalte
Acolo unde nu e cale de întors.
N-a face din femeie-n alta halte

Nebună frică i s-așază-n tors.
Curând porni-va vremea să se salte
La Dumnezeu, în judecată stors.