pe buze când lama lucioasă-ți petreci
zăpada când zgârie rea ca o gheară
desprinde căpușa-nainte să-ți pleci
privește-o cum moare în carnea de-afară
fă-ți ghem trupul gol și-l înghite uscat
vomită-ți bogat neființa
ci lasă-mi copiii să plângă
Ma’at
c-o pană descântă-mi dorința

în talere totul de-acuma-i inert
țepușa arată că-i fix
te uită cum purpură apă-n deșert
și moartea
Imelda
și viața
dau chix