Uitasem ce este durerea.

Ultima dată am cunoscut-o atunci, demult,
Când mi-au fost retezate aripile
Și în locul lor mi-au crescut proteze,
Cioturi din lemn cu care astăzi zgârii, bocănind,
albastrul cerului.

Ultima dată am cunoscut-o atunci,
Când oamenii mi-au amputat bucuria de a trăi
Și rana s-a astupat, apoi, cu tumora dezamăgirii,
O mază de carne rozalie cu miros dulceag,
Din care mă împărtășesc în fiecare dimineață,
Cu o linguriță tainică.