se-apleacă toamna-ntr-un sărut
pe fruntea cerului caldă

într-o seară la Viena
când oamenii se pierd în false amănunte
nu mai contează cât e ceasul
ca să bem o cafea
când pâlpâie blând apusul

nu ți-am spus că am visat nori de spumă
rătăceam pe un drum de-ntoarcere la mine
apoi am plecat de acasă cu cărți
și cu ruga mamei la drum
s-o am pentru mâine
am plecat pentru că ochii mei
uitaseră lumina
și nebunește visam cum plouă în nord
apoi pe mine desculță
cântând i-lo-ve-you-ba-by
cu pantofii în mână și rochia udă
am știut dintotdeauna că iubesc ploile reci


uite aici toamna are
alte culori
în părul meu lung de fericire
aici dimineața
ochii mi-i ung cu lumină