în vitrină
un scaun în stil rococo
printre costume de albinuțe
cercei din plastic
și servețele de unică folosință
care e logica


// bat furtuni în văzduhul puterii
foarte ușor se rup aripile minții//




îl voi duce la malul mării
printre alge

// maria callas va trece
ca o adiere
fredonând
mon coeur s'ouvre a ta voix//

picioarele din lemn de trandafir
pot fi stâlpii unui templu


voi sta în picioare
voi atinge cu vârfurile degetelor
piramidă umbrelor
o fotografie va face nemuritoare clipa
în care cuprind între palme soarele

dacă privești cu atenție vezi
degetele zeilor
ele acoperă arcurile-tapisează
în mătase orice zbor
orice gând

// timpul nu are sentimente
nu se împiedică de trădări
nici nu rămâne la poartă cu gura căscată
în mormânt pune
mai întâi
o zgârietură o obrazului
apoi o privire răutăcioasă
în curtea vecinului
o inimă frântă de gelozie
un adânc al terorilor neexplorat de speologi

o clipă
poate schimba
un viitor de o sută de ani
poate curăța de cenușă
ultimii o mie de ani
numai un muribund știe cât valorează o secundă de viață//


pe spetează
o primadonă a uitat un diapazon
mă așez
de ce oare
iubirea e o pasăre rebelă