Motto: Mondo cane

I. În rândul lumii

O, tempora!

Îmi amintesc de vremea când,
Pe-acest blagoslovit tărâm,
Eram și eu cu lumea-n rând...
Să prind o pungă de „tacâm”.

De la cap...

Conducătorii noștri, genii,
Mizând pe oase și ciolane,
Ne-au așezat, în trei decenii,
În rândul lumii. Mondo cane.

N-am găsit altă cale...

Dorind, firesc, orice s-ar spune,
Să am și eu de bine parte,
S-ajung în rândul lumii bune,
M-am pus la rând... la Pașapoarte.

S-a rezolvat prin efort neprecupețit

Preocupat să aibă-un trai
Prosper, mai bun, decent încalte,
S-a așezat, cu chiu cu vai,
În rândul lumii… celeilalte.

Cred că numai lor trebuie să le mulțumim

Prea clar, vă spun cinstit că nu mi-i,
Aleșii cum găsiră cheia,
Dar ne-au adus în rândul lumii…
A treia.

II. Mai bine mai târziu decât niciodată

Eschivare?

L-am întrebat adesea: “Tată,
Să mă însor? Aș vrea să știu!”,
Dar nu-mi răspunde niciodată:
„Îți spun… mai bine... mai târziu”.

Epitaf

Deși-ntristat cumplit, văzând-o
Pe soacra-ntinsă în sicriu,
I-am zis nevestei, consolând-o:
De fapt, mai bine mai târziu…

Se reiau lucrările la autostrada Transilvania!

Se face șoseaua, în fine!
Înghite ea euro, lei,
Dar sigur vor merge mai bine...
Nepoții nepoților mei.

Efect întârziat

Luai viagra și, zurliu,
M-am repezit direct la fată;
Mi-a spus: Acuma? Niciodată!
M-ai… mult mai bine mai târziu.

Excepție... de regulă

Mă tot presa, îngrijorată
Să nu rămână pururi fată,
Iar eu am spus, în fine, “Da”;
Acu... mai bine rămânea.