v-am presimțit demult veninul
ce-n inimă aveam să-l simt
cum picură... apoi cum mint
toți cei ce vor să bea din vinul

în care m-au zdrobit cu totul
strugure tânăr, dulce-amar
ca să mă treacă-ntr-un brumar
dar n-au putut să-mi stingă focul

privirii, în care am cuprins
nu numai cerul, și pe voi
și n-am să cer nimic `napoi
vă las și gândul că ați învins

atâta doar o să-mi mai fie
scrisul acesta-n ultim ceas
ca o iubire ce-a rămas
dovada mea de nebunie