agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Self-annulment is a prison... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-09-15 | [This text should be read in romana] |
noi suntem oameni, îmi zic în fiecare dimineață.
bem cafeaua și ascultăm melodii îngânate de niște porumbei. privim în televizor ca și cum am privi în ochii unui prieten și ne dăm seama că suntem singurele viețuitoare care râd în fața simulacrului. nu-i așa că înainte să ne urcăm în taxi ne uităm în pământ și apoi de după parbriz afișăm o solitudine față de cer? "grăbește-te!" se aude într-un difuzor. "scriitorii au început să se îmbrace cu saci de rafie. sunt atât de relaxați încât toate păsările s-au dezbrăcat complet. dar cel mai tare e că sunt dispuși să-și legene clipa morții într-un pahar de cola, pe care oricum îl dau pe gât. ei trag de fermoar și curge iarbă. ei merg pe stradă și preiau controlul asupra iubirii. ei merg în cimitire și sunt singurii care îngână morții." ce tare trebuie să fie, îmi spune șoferul.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy