Cămașa veșniciei mă îmbracă
În ceasul nopții când tăcerea-i coaptă
Și nu-ndrăznește-auzul nicio șoaptă,
Lumina e gălbuie și săracă.

Dar ora-aceasta nu pe veci așteaptă
Tumultu-n dimineață te atacă
Și firea liniștii nu-i e ortacă
Cu fiecare ins ce se deșteaptă.

Din tihnă-alunec în infern, în zumzet
De Om e plin în aer, sufocant.
Răsună depărtările de umblet,

Se ceartă două babe-n grai șocant.
Eu caut alinare pentru suflet,
Aleg pe Eminescu și pe Kant.