pămîntul meu se învîrte




din cauza asta, cu nemiluita,
am pierdut stoluri întregi de păsări,
nori și avioane
pînă cînd dumnezeu a tăiat lumina
de-a trebuit să ne iubim alb și negru

toamna aceasta
între și jumate și fără un sfert
ni se face groază
de frig
de alb
și de negru
el, grijuliu
mă lipește de sobă
și ațîță focul cu ochii
pînă ce hornul scoate dragoste în fumuri groase
pe care le tai cu un cuțit pentru pîine

cînd ne revenim din tușit ori visat
ne vedem în oglindă
sîntem încă albaștri de dor
un basorelief în marmoră
eu cu sînii pictați de un pictor celebru
el cu brațele lui Venus ascunse la spate