Aceeași viața mă desfată
În vechea ceașcă de cafea,
Același soare-mi râde-n față
Prin lacrimi ce nu vor să stea.

E-o veselie radiantă,
Pozez febril c-un zâmbet strâmb.
Aceleași gânduri prinse-n plasă,
Clipesc alert să nu mai plâng.

Același suflet te visează
În albe nopți fără răspuns.
Oprește-mi chinul din cascade,
Ce-mi rod obrajii picurând.

Același gust amar, infect,
Mă amețește în amurg.
Sărută-mă și strânge-mă la piept
Și nu mă mai lăsa să plâng.