să mă ierți dacă tac uneori și m-ascund
dar vezi tu lunea
e întotdeauna prea luni
ziua în care cobor pe pământ și mă scutur
de toate duminicile pisicoase și dulci
de funigei și de fluturi de mine
de fanteziile mele aproape cuminți
de tot și de tine

apoi vreau dintr-o dată să fiu balaur sau zmeu
să fulger să tun să mut șapte munți și o vale
să întorc lumea mea cu susul în jos și cu josul în sus
și
spre seară spășită să torc un poem
pisicos
în brațele tale