în definitiv trăim într-o tăcere absolută. toți vorbim. nimeni nu
(ne) răspunde. după ce terfelim suficiente trupuri îl luăm acasă
pe cel mai onest. fără încorsetări. fără sulimeneli. mâncăm bine.
dormim bine. (ne) plictisim. tânjim din nou. doar că de această
dată vom fi terfeliți.

postim. lingem. penetrăm. ne căim. inutil. onestitatea s-a scurs
din noi laolaltă cu crima. dacă am recunoaște rostul sperietorilor
am accepta că singura diferență dintre noi și ele este aceea dintre
paie și carne. libertate abia dacă înseamnă să-ți îndepărtezi singur
firul de păr de pe limbă. dar și acesta ar putea fi instinct.

în momentele acestea simți nevoia decalotării. fără să te oprești
când glandul se termină. pur și simplu să îți tragi pielea de pe
întregul trup. să ai curaj să treci prin lume fără oase. oricum trăiești
doar pentru că ești plin de sânge. pe care dacă îl amesteci cu lut și
apă aduci pe lume cei mai roșii copii. astfel poți înțelege că de fapt
culoarea pielii nu contează.

atunci te liniștești
și aștepți moartea
cum aștepți somnul după o baie bună