Poetului Lucian Scurtu

Crez

Eu sunt „poetul curții”… dinspre stradă
Nicicând n-am fost admis la vreun ospăț
Deși nu mi-am înfipt poeme-în băț
Ca să provoc – Doamne ferește! – sfadă

M-am tot ferit să-apar lângă cei mari
Deși, m-au ispitit, ca să fiu „uns”
Secretul meu (prea îndelung ascuns)?!
Tot mici îi văd… că nu port ochelari(!)

Cînd, aparent, cultiv doctrine șuie
Deși-mi ajung trăirile proscrise
Am mantie de ametist, verzuie

Sunt pregătit să ard pe rug-eretic
Cred în puterea frumuseții scrise
Eu, ca poet, sunt Polul Nord estetic

Noru Silvan