e ziua cu gâtul întins, cadână cu pletele gri,
salvările trec - raz-va-tri, prin aerul nopții a nins,
din stopul de colț s-a desprins un roșu cu-al tău pedigri,
recit din Costache Negri unirea, cu patul încins,

cafeaua e-n abur și ea, eu însumi mă simt fierbător,
te mângâi în sus pe-un picior sau locul pe unde părea,
privesc, nu te văd, poate prea e bezna prezentă-n decor,
de-atâta holbat mă cam dor toți ochii din cer la podea,

pășesc și te caut, ating cu mâinile tot împrejur
pereții sunt reci și înjur pisica ce sare ca-n ring,
pe broasca țestoasă Do-Ping, o zvârl cu un ultim retur,
nu ești și mi-e clar, sunt matur, țigara pe frunte mi-o sting…

te pup apăsat și nebun în fila rămasă de cec,
pe-un taxi salteaua mi-o pun, hai, ciao, cucoană, că plec…


Iași-Roma(n), 11.11.11