Te invoc noiembrie chirurgical
tu dai pustiului sens
și din mers
destrami atracția spre artificial

Ai și forțat intrarea prin semne
după care ai trântit ușa
din spate

Cu riduri pe frunte priveai încruntat
cu siguranță de samurai
transformând cărbunele în jar
apoi în cenușă

Mi-ai pus mâna pe foc
și n-am țipat

Ai recăpatat ce ți se cuvine
de milenii de om
pe altarul din piatră
și mi-ai adus-o încă o dată
căci iar îmi pierdusem

Coroana din iarbă uscată