Zăpezi de-argint vor curge
Spre noi, ca-n frații Grimm,
Acoperind zadarnic un țărm
Ce nu mai este,
Se-așterne noaptea tainic
ÃŽntr-un tablou sublim.
Tu taci.
Floarea de colÈ›
ÃŽncepe o poveste.

Aprinde focu-n sobă
Să încălzim odaia
Și pierde-te o clipă
În brațe-mi fără veste,
ÃŽn suflet tu ai vifor
Se stinge vîlvătaia.
Zâmbești.
Floarea de colÈ›
Îți spune o poveste

Închide-mă-ntr-un zâmbet,
Ascunde-mă în suflet
Nu mă lăsa
Să rătăcesc pe creste.
Am obosit de dor
Și-atăta umblet.
Nu plânge,
Floarea de colÈ›
Rămâne o poveste.