De multa vreme ceaiul fierbe in singuratate
Probabil n-a venit timpul pentru cantitate
Se pierde printre grade pline de ospitalitate
Si tigari care mai spalacite, mai speriate.
Vremea gri se arunca pe-o farfurie
Uneori asta inseamna sa te tot simti o femeie vie
Gandurile s-au ascuns intr-o colivie
Iar frustrarile s-au uns pe o felie
De paine cu secara,
O combinatie amara
Pentru o dupa amiaza para.
Iarna asta instiga la o scarba rara
Aluzii de cafea insolubila
Amestecata cu o goliciune abila.
Nimicesc fiecare rasuflare printr-o bataie incredibila
Al naibii de penibila.
Culpabilitate?
Seriozitate?
Vanitate?
Toleranta?
Responsabilitate?
Hai totusi sa le dam la o parte
E doar un scenariu perfect, scos dintr-o carte
Fericire superba inexistenta
Dependenta
de independenta
Pe zi ce trece... la dracu, nu se mai cara.
Maturitatea imatura intr-o scrumiera se arde
Se perpeleste,
Se napadeste
Probabil doar creste
Dar nee nu se mai opreste.
N-are sens,
N-are rost,
E doar un moment prost
Pentru a scrie o poezie
Intr-un moment de letargie.