e doar o formă ascunsă prin măruntaie, apare cînd nu te aștepți, îți umezește ochii, te ia în brațe sau o iei tu pe ea și totul pare atît de normal. e doar un sunet continuu în urechea internă, un colind de crăciunul ce se apropie mai repede cu fiecare an. o percepeai cînd îți lustruiai pantofii de lac ca pe o față zîmbitoare oglindită, apoi în coșurile ce stropeau puroiul pe oglindă și în pata ce rămînea cînd ștergeai cu mîneca. o recunoșteai în primii pași ai copiilor tăi și în creșterea lor. acum așteaptă să te întinzi pe pat, adoră să-ți mîngîie creștetul, să-ți lingă părul, să-ți tremure mîinile. așteaptă să te șteargă la cur cum ar aștepta mîntuirea.