nu am nimic împotriva celor care-au uitat să iubească
în locul lor păstrez în borcane, cărăbuși roșii
trag fermoarul și plec mai departe
în salinele prin care trec vii îndrăgostiții
cu umbrele de zăpadă

când și când, îngerii mei strigă
acuzându-mă de neiubire,
de tot felul de alte crime și sperjururi
menite să zguduie din temelii coloanele sonore

ai facut ravagii in somnul iepurilor
și orașul nu a mai fost la fel de atunci
am rămas printre oameni singurul animal
care iubește.