ne jucăm rolurile cu frică
desenăm cu creioane-lanternă constelații gemene

toată ziua am bătut străzile
încrețind covorul de apă așternut ca prin miracol

oamenii intră în umbrele noastre încovoiate
și dispar îndată ce-i aflăm mai frumoși mai obosiți ca altădată
ne ascultă până la capăt
și dau din cap
da
ne plac urzicile tinere

vrem să simțim pe limbă înțepătura lor
cu gust de lămâie
foarte aproape e intrarea în casa unei mame tinere
colindați-o e singură Îl așteaptă pe Dumnezeu
pruncul doarme

se zbate o lumină pe masă
familia ei sunteți voi
voi

*

când deschid ochii
se prăvălește turnul de vise ca tizul din pisa împins
de căpșorul unei cârtițe

din cărți de joc
fac un nou castel pentru un vis adevărat
pe marginea acestui munte de sare
de pe un vârf de cuțit

pictez căpșorul de prunc peste mătasea stacojie
mă mut pe uriașa tablă de șah
apărat de nebun

filimoane

copiii stâlcesc cuvinte râd ca după o mare ispravă
apără-i de lentul val al sângelui
cu mantia ta fistichie

*

sfinte nicolae
ce făcuși
mi-l puseși în ghetuțe pe tata
e mic dar o să crească dacă vorbesc cu el
și îl țin la soare dimineața
încep o viață nouă

să dărâm tot?
nu

totul e pus în cale de dragostea lui Dumnezeu
și din locul în care El se vede
lucrurile se schimbă la față se întorc spre tine
și îți spun de ce a trebuit să suferi
cum în locul unde ai căzut
soarele îți bea lacrima
și se ridică drept în sus ca după o porție de jar