"vezi tu"

spunea alma în serile cu arome de licori fermecate

"dincolo de rotocoalele acelea de fum sau de ceață
dincolo de munții ce par nori scărmănați
dincolo de larma nebună ce-ți sună-n timpane
de la primul cântat al alarmelor
e un oraÈ™
altfel decât toate orașele lumii "

și rămânea așa
furată de gânduri în vreme ce prin ochii ei
se perindau toate anotimpurile în ținute de bal
și buzele ei schițau enigmatic un zâmbet
aproape ștrengar

"vezi tu"


spunea alma apoi după un oftat prelungit
și degetele palmelor ei tremurau deveneau străvezii
precum aripile unei păsări de apă

"într-o zi am să plec
îți spun numai ție să știi să nu fii surprinsă când vei desluși
că nu sunt undeva pe aici
orașul acela e așa
ca o oază în care timpul nu însemnă nimic
și toți citadinii au vreme să mergă la pas
să se mire
să înalțe zmeie din carton colorat
și mă cheamă
de multă vreme mă cheamă ca și cum fără mine
ar fi mai sărac
ca și cum fără mine n-ar fi"