Trãind în lumea de ieri, stau ºi mã gândesc
La câte ar putea sã se întample fãrã sã pãºesc,
Iar rostul vieþii devorat prin biata muncã, alergãm
Spre valea fãrã margini ºi nimic nu imbrãþiºãm.

Drumul vieþii e alunecos ºi plin de reclame,
Strãzile iluminate ºi pline de dame,
ªcolile pline de copii ºi profesori
Ca norii de cer ce nu se pot desparþi...

Mai e familia, ºcoala de acasã ºi mandra mea frumoasã,
Vecinul meu ºi banca din stradã care stã sã cadã,
Femeile ºi florile îºi schimbã culorile
Cum mi se schimbã mie zilele.