Se făcea ca demult cândva murisem
și sufletul meu privea neputincios
crematoriul ce mă pre-făcea cenușă
milos m-a adunat într-o cupă de crin

Și s-a ridicat cu mine sus către cer
vroia să mă dăruiască ofrandă zeului
a insistat dar nu l-au lăsat sa intre
până nu voi trece testul puritații

Sfântul a împrăstiat cenușa peste nori
și m-am făcut lacrimă rece de lumină
ce mi-a limpezit urmele de pe pământ
semn că am pătimit cu folos...

Sfântul a împrăștiat cenușa peste stele
și m-am făcut flacără verde de dor
ce mi-a pârjolit toate amintirile
semn că adeseori am greșit…

Sfântul a împrăștiat cenușa în vânt
și m-am făcut melos și șoaptă
să tresalte pe ea hora florilor
semn că am drept să cuvânt…

Sfântul a împraștiat cenușa la păsări
și pulberea mea s-a prefăcut în corb
superb corb cu minunate pene albe
semn că totuși am fost păcătos…

Și pulberea mea s-a prefăcut în porumbel
superb porumbel cu minunate pene negre
ca sutana sub care visa sufletul meu
semn că am fost uneori și virtuos…

Și pulberea mea s-a prefăcut în înger
superb înger cu minunate aripi roșii
pecete a buzelor mele pe rodul tău
semn că am mai și iubit…

Da da azi știu că am trăit și-am pătimit
dar mai presus de toate am iubit
virtuos de păcătos în tinerete
și păcătos de virtuos acum la bătrânețe!