O lume ce plăteşte păcatului colecta
Cu zgomot luciferic oprimă, azi planeta;
Femei ce pe-o minciună, ori pe-avuÈ›ii se vând
Şi-nghit, naiv şi jalnic o goană după vânt,
BărbaÈ›i ce tinereÈ›ea femeii o consumă
Şi-o-nlocuiesc cu alta, la fel ca pe-o legumă;
Cu buze-nşelătoare, cu pofte fără suflet
Despoaie de iubire a inimii ei sunet
ÃŽi fură bucuria, speranÈ›ele-i ucid
Cu teatrul lor cel rece şi farmecul acid
Puterea de seducÈ›ii pe pielea ei probează
Avari de importanÈ›ă, orgoliul să-şi hrănească
Apoi, placid se miră că-n sufletul dorit
Găsesc moloz de traume, de farmec sărăcit.
Decât să treacă ziduri ce-ntunecă scânteia,
Le e mai simplu pasul eliminând femeia.
O lume ce-şi hrăneşte eternul care cere
Doar din minciuni croite-n relații pasagere.
Şi chiar de-ar vrea să-şi poarte iubirea mai atent
E goală şi simÈ›irea de orice sentiment,
Căci sufletele-ucise de suferinÈ›e crude
Fiorilor iubirii nu pot a mai răspunde.
O lume-n care unul, de vrea din cer vroun picur,
De vrea iubire-adâncă, rămâne veşnic singur.

OpriÈ›i-vă odată, o, nu vedeÈ›i că-ntruna
Din alergarea voastră culegeÈ›i doar minciuna?
C-atunci când vi faÈ›arnic şi fără scrupul gândul
Voi îi săpaÈ›i iubirii, impertinent, mormântul?
Că-n pofta voastră fadă, cu mersul nesărat
O lume de durere, în inimi ați arat?
O, nu vedeÈ›i că-n goana avidă de plăcere
Voi aÈ›i băut, schismatic, în loc de ea durere?
Lipsiți de profunzime, ați ars iubirii harul
Şi aÈ›i căscat în inimi, singurăÈ›ăÈ›ii iadul.
OpriÈ›i-vă! Pe cruce, Hristos cu mâna-n cuie
De mii de ani v-aşteaptă; cu harul vă îmbie!
LăsaÈ›i gunoiul vostru ce vi-l lucrează firea,
PriviÈ›i la El o clipă, şi-aflaÈ›i ce e iubirea!