Neînțelegând să pun o baricadă
La țărmul din lut moale erodat,
Salin șuvoi a început să roadă
Rostirile din vorbe care au trădat.

Lațul se strânge sugrumându-ți fapta
Biciuindu-mi gândul cu tâlcuri ascunse
Urnirea orelor curgând pe îndoiala mută
Rotește aceleași noime încă nepătrunse.

Sub frunte-mi rătăcește semnul întrebării
Umplându-mi ochii cu-nțelesuri ude
Alunecând pe valuri briza înserării
Din larguri îmi aduce clipele zălude.

Dacă aș putea, din stele să ridic un zid
Și zbaterea din mine să o mut pe stânci,
Aș smulge degetul din rană ca un android
Subt bolți îndepărtate m-aș târî pe brânci.

2 ianuarie 2012