Planeta Marte mai e numită și…
Planeta Roșie
Planeta Pământ e alintată cu numele de…
Planeta Albastră.
Fiecare după culoarea
Ce-o arată ochiului
Care o privește.
Oare până când, se vor deosebi
Și fiecare va fi,
Ce e acum!?
Urmându-și a lor drum separat
Cu un destin nemilos
Pentru cea care a dat:
Numele Zeului Marte,
Zeul războiului și al distrugerii
Și altul atât de frumos al planetei noastre
Cu nume luat din culoare cerului senin
Pentru a-și întregi al său destin
Însă, de un timp noi oamenii,
Facem și adunăm atâtea nechibzuințe si nebunii
Ce sigur, vor naște dezastre și stihii
Care vor îngrozi și pe bătrâni și pe copii
Și vor zămisli, boli, epidemii
Iar vatra casei noastre o vom încălzi
Până când vom simți că ne înăbușim
Și n-o să știm,
Încotro să fugim.
Păduri nu vor mai fi
Ele treptat vor cădea
Sub tăișul modernelor securi
Și la final o parte ajung scrum
Iar în văzduh, un fum gros
Ce va ascunde pe un țărm,
Un ultim albatros.
Soarele n-o se ne mai vadă
Ce facem noi, copii lui
În a Domnului Ogradă
Unde se vor ivi
Șiruri nesfârșite de dune
Ce vor spune:
Că aici cândva, era
ÃŽn acest colÈ› din Univers
O planetă frumoasă
Numită:
Planeta Albastră
Ce din vina noastră
A devenit o planetă roșie- cenușie
Poate în întregime pustie
Semănând tot mai mult
Cu surata ei:
Planeta Marte
Iată, două planete
Cu două destine
Al uneia hotărât și influențat
Nu se știe: când, de ce și de cine?!
Iar al nostru
De aici și de- acum
Depinde și de mine și de tine
Dar mai ales de ei,
Cei, ce ne conduc
Și se cred mai toți
Și mai mereu
Niște nemuritori zei!




24 03 2011