ÃŽn mreje de fum se zbate lumina,
Sleitete gânduri se-nchid în petale,
O trecere-amară își roade rutina,
Pe boltă s-au copt răstimpuri carnale.

Ecou de tenebre resoarbe rumoarea
Prin icnetutul spart al zilei învinse,
Un nimb colosal însângeră zarea,
Ne scapără-n pleoape opaițe stinse.

Pe rând, speriate, se-aprind adjective
Hățișuri de umbre și-ntind grele gâturi,
În piept ne-ncolțesc selenare ogive,
Eoni se stârnesc galopând spre-nceputuri.

Secundele urii se zbat ca-ntr-un clește
Când chiar resemnarea încearcă s-apună,
În fund de sertar târziul pândește
La turma de sfincși ce se-adapă din lună.