Nu știu de ce vorbiți de încălziri globale
Când tot in jur constant e înghețat
De vijelii, de secetă și de pârjoale
Când tot ce văd e fix și nemișcat

Nu știu ce cântă popii în biserici
Când lume-i plină numai de pacate
În rai sau iad trăim numai aici
Ne izbăvim de ambele în moarte

Văd doctorii că-ncearcă sa trateze
Pacienți ce vin mereu mai incurabili
Sătuli să stea în viață să ofteze
Tot mai bătrâni, bolnavi și mai friabili.

Nu stiu de ce mai mergeți la razboaie
Când pace nu există pe pamânt
Și vă urâți cu patos și vigoare
Parcă n-ajungem cu toții în mormânt

Mă-ntreb de ce vorbiți de bunăstare
Când mor copii de boală și de foame
Când mor bătrani de dor și de uitare
ÃŽn mii de triste, repetate drame?

Nu știu de ce–i atat de rea o încalzire
Când sufletele noastre sunt atat de reci
Umplând de gheață aceasta omenire
Care-și târăște pacatele spre veci