Nu mai sunt țărani inculți,
Au trecut de-atunci, ani mulți,
Când mergeau pe ulicioare,
Strângând la piept o scrisoare,
Poate văd vreun fecioraș
Ce-a-nvățat pe la oraș,
Să le citească, căci ei,
Nu știu carte. Azi, ehei!
Nu mai este un secret,
Toți navighează pe net,
Noapte și zi, de cu zor!
Vaca rage în ocol,
Capra, țup, peste portiță,
Porcul e flămând, guiță,
Calul pufnește, nechează,
Uite-acuș este amiază,
Dar țăranu-i absorbit
De site-uri, ba-i uluit,
Că poate pleca hai-hui,
Neieșind din casa lui!
I s-a stins focul, e frig,
S-a-nvelit, s-a strâns covrig,
Cu leptopul pe genunchi.
Lemne are un mănunchi,
Niște vreascuri subțiri, ude.
Nici nu vede, nici n-aude,
Cum Haiduc se zbate-n lanÈ›,
Că s-a prins vulpea în laț.
Afară-i viscol și ger,
El șade pe messenger.
Nici nu-i arde de mâncare,
Căci o fătucă, un soare,
ÃŽi spune cuvinte dulci,
(O și vezi, mai s-o apuci!)
Și-i zâmbește amețitor,
Nici șalele nu-l mai dor!
Mic-dejun, n-a mai servit,
La prânz are bob sleit,
Diseară, un fruct, desertul,
Mult mai savuros e net-ul!
Trage plapuma pe el,
Cine-a zis că-i singurel?
Leptopu-i "ține urâtul",
Îl dor umerii și gâtul,
Stă sucit și ațipește...
Și tot pe net se trezește!