Pașii tăi au lăsat urme în zăpadă
un șir nesfîrșit de tălpi ovale și mici
Eu le-am adulmecat
precum masculul alfa
și le-am urmărit începînd de aici

Chiar de aici de la începutul acestui an fistichiu
cu grozăvii de mesaje în piață
am să ridic și eu o pancartă
pe care-am să scriu:
„Luminează-ți fața! Spune parola! Rămîi în viață!”


Poate mă va găsi în pat o nouă dimineață
cu ceaiul de anghinare încălzit în palme
dar nu ficatul
ci inima joacă această comedie
care-mi produce mîhnire și greață
mîhnire și spaime

nestinsă însă rămîne iubirea pentru tine
imună la toate leacurile băbești
chiar dacă ești minoră eu am multă răbdare
și aștept să mai crești