dinspre albastru spre iubire
despletim fiecare cuvânt
și la capătul lui ne zâmbește dragostea
așteptată cu credință
în sufletele noastre ce-și doreau fericirea
pe ultima turnantă a vieții
debusolată
până mai ieri

desprindem frânturi din ce pare a fi fost
viața noastră
și ce mai putem aduna pe taler
decât puținii ani ce ne-au rămas
sau poate copiii
spun poate
căci privirile
și ochii în lacrimi
ne prind într-o pânză de păianjen
la un colÈ›
de cat

ne ridicăm încet și dăm cu zarul
șase-șase
destul timp pentru noi doi
iubirea mea din șoapte
de curând trăim ce a mai rămas
departe al nostru apus
într-un alt cat
al unei iubiri trăite
nu jucate.