și cine dezleagă zorii la gură
ca pe-un burduf plin de foc și pucioasă
în miez de zi cine-aleargă pe casă
blestemul zalelor verzi cine-ndură

să fie cei roși de zavistii și ură
loviți de fulgere-n frunte și coapsă
ori iarba umbrei care strigă sub coasă
ca timpul fără soroc și măsură

și ține-mă Ova în brațe mai strâns
să nu cad de pe terase în gol
ca stelele prin găuri negre în cer

și cine crede-n stingere și plâns
cât liber pășim și nu plătim obol
pătratelor fără contur efemer