Aleg să stau în frig, când tu stai la căldură,
Și știu că nici nu-ți pasă de ce am mai ieșit,
M-ataci cu vorbe dure, ba chiar îmi dai și-n gură,
Tu crezi că locul acolo, pe drept l-ai moștenit?

Cum poți să uiți nenică, că timpul curge iute,
Și erodată, de ura cu care ne împroști,
Ți-a dispărut statuia, făcută, din iluzii.
Îți spun să iei aminte,
Suntem noi mămăliga, dar nu mai suntem proști.