mi-au învinețit tălpile căutându-te
sub zăpezi chipul tău blând și cald
îmbrățișându-mă în mijlocul lumii
știi că te aștept
împreună cu toate silabele
despre mângâiere și regăsire

nu, nu am febră, mamă
am o singură mână
cu care îți desprind brațele
pentru ca îmi e dor

mi-au învinețit tălpile căutându-te
câinii au murit inghetati alăptând
gândul la oamenii care ticăie transparent
în jurul rădăcinilor negre
gândul la tine, mamă...

in mine - un tunel prin care alergi
de fiecare dată atât de frumoasă
recolorându-mi carnea

inima mea, peste albul cetății pustii
macul din iarna rece
în care te aștept.